Stările, gândurile şi emoţiile noastre pot fi interpretate la nivel microscopic prin fenomene chimice sau electrice care au loc la nivelul neuronilor. Neurofiziologia sistemului nervos este un subiect fascinant. Neuromediatorii sunt substanţe care activează anumite căi de transmitere nervoasă şi stimulează, astfel, anumite zone din creier asociate cu funcţii precise, dar şi cu stări şi reacţii complexe. Prezenţa acestor substanţe este absolut necesară, ele ducând, la fel ca într-un computer, informaţia dintr-o parte în alta a sistemului şi conectând diverse zone ale creierului între ele. Principalii neurotransmiţători sunt: acetilcolina, aminele biogene (dopamina, noradrenalina, serotonina), aminoacizii (acidul gamma-aminobutiric- GABA şi glutamatul) şi neuropeptidele (encefalinele, somatostatina, vasopresina). Nivelul fiecăreia din aceste substanţe poate fi crescut sau scăzut prin prezenţa altor substanţe (agonişti sau antagonişti), ele având un rol esenţial în buna desfăşurare a proceselor neurologice. Importanţa neuromediatorilor este dată de faptul că în întreg sistemul nervos există receptori pentru aceste substanţe, iar atunci când mediatorul se cuplează la receptor, încep să fie activate căile sale specifice (ca şi cum s-ar deschide dintr-o dată, toate uşile) şi au loc în bune condiţii toate mecanismele implicate în funcţiile nervoase superioare. Există și o neurochimie a fericirii. Ne putem “păcăli” creierul să ne ofere fericire prin ajustarea neurotransmițătorilor. Pentru că alimentația proastă, lipsa somnului, ritmul mult prea alert și lipsa exercițiului fizic au dezechilibrat acest reglaj chimic al creierului, uneori este nevoie să ne maximizăm singuri resursele chimice.Să ne “educăm” și să “orchestrăm” activitatea neuromediatorilor care ne dictează starea de spirit.S-a observat că depresia, anxietatea sau atacurile de panică sunt strict legate de “cantitățile”din creier ale neurotransmițătorilor.
Acetilcolina: 
influenţează funcţiile legate de memorie şi cunoaştere, inclusiv reprezentarea tridimensională a obiectelor în spaţiu. Nivelul său în creier scade foarte mult în cazul bolilor degenerative în care apar deteriorări grave ale memoriei şi recunoaşterii obiectelor, cum este demenţa Alzheimer. De aceea, în această boală se recomandă administrarea de precursori de acetilcolină, cum ar fi lecitina şi colina. Ele se găsesc din abundenţă în alimente precum: lapte, ouă, grâu integral, soia, linte, mazăre, fasole mung, varză, alune, arahide, drojdie de bere.
Dopamina
este un mediator cu rol foarte important în desfăşurarea activităţii motorii; de aceea, în boala Parkinson, în care nivelul de dopamină scade, apar mari probleme în desfăşurarea mişcărilor (lentoare, tremurături, rigiditate). Un nivel normal de dopamină asigură o viteză normală de reacţie la diferiţi stimuli. În schimb, suprastimularea acestei căi neuronale printr-un exces de dopamină, ar putea duce la comportamente bizare, excentrice, la gândire excesivă şi delirantă şi emoţii foarte puţine (cum se întâmplă în schizofrenie). Se consideră că dopamina este esenţială în apariţia stărilor de determinare, motivare, plăcere, euforie, perseverenţă, de aceea este una din substanţele ,,cheie” necesare creierului pentru a avea stări de mulţumire şi fericire. Tot dopamina are un rol important şi în funcţia sexuală şi libidou, acţionând mai ales la nivelul centrului activităţii sexuale din hipotalamus. Deci, ea este principala substanţă care ne îndeamnă să facem dragoste. Dopamina se produce în creier, pornind de la aminoacizii fenil-alanină şi tirozină. Dopamina urmează un ciclu de transformare chimică, din ea formându-se apoi noradrenalina şi în final adrenalina.
Noradrenalina
Noradrenalina are un rol foarte important în menţinerea dispoziţiei (deficitul său duce la stări de depresie), în concentrare şi atenţie, dar şi în învăţare şi memorare. Ea este produsă de glandele suprarenale, ajutând la reglarea tensiunii arteriale scăzute şi la contracţia inimii şi a muşchilor netezi din organele interne, care realizează digestia, tranzitul intestinal şi diferitele mişcări imperceptibile care au loc în interiorul organelor.
Serotonina
Serotonina este o amină biogenă cu rol în creşterea sensibilităţii la şocuri (ne ajută să fim „cu ochii în patru”, precauţi, când e nevoie de o atenţie sporită). Se consideră că, asemenea adrenalinei, ea ne ajută să ne adaptăm în situaţii de stres. Când avem prea puţină serotonină, putem deveni iritabili, agresivi şi violenţi sau se pot manifesta chiar tendinţe suicidare. Un nivel normal de serotonină ne ajută să nu fim depresivi, să avem un somn profund şi o memorie bună. Efectul său este cumva antagonist cu cel al dopaminei, ea inhibând centrul sexual hipotalamic şi deci, scăzând libidoul. Cu toate acestea, unii cercetători o numesc „hormon al fericirii şi mulţumirii”, spunând că este implicat în chimia dragostei. Ea este sintetizată în organism, pornind de la aminoacidul esenţial triptofan. Creierul feminin, supus fluctuaţiilor hormonale, produce mai puţină serotonină decât al bărbatului, ceea ce predispune femeile la depresie şi tulburări de somn şi dispoziţie. Pentru a combate aceste neajunsuri, ele trebuie să consume cantităţi mai mari din alimentele care conţin precursori naturali de serotonină: ciocolată, lapte, banane, cartofi, orez.
Acidul gamma-aminobutiric (GABA)
are efecte anticonvulsivante şi sedative. Acidul glutamic şi aspartic au, la nivelul sistemului nervos, roluri în cunoaştere şi memorare.
Adrenalina
“hormonul energiei” numit și epinefrină. Adrenalina este esențială în lupta pentru supraviețuire pentru că este cea care pregătește corpul pentru reacțiile spontane precum fuga sau frica. Crește frecvența ritmului cardiac și facilitează producerea energiei prin arderea lipidelor și sinteza glucozei. Unii oameni practică tot felul de sporturi extreme și se supun , nesiliți de nimeni, unor pericole majore semnificative. Deși acționează ca un cuțit cu două tăișuri, și are efecte negative asupra organismului, o “descărcare” de adrenalină te face sa te simți viu. Ești plin de energie și ai senzația că poți cuceri lumea.Cum ne putem activa o doză “sigură” de adrenalină? Destul de simplu. Trebuie să ieșim din zona de confort, să rupem rutina și să ne asumăm riscuri.
Oxitocina
Se mai numește “hormonul dragostei” sau “hormonul conexiunii umane”. Îmbrățișările și mângâiatul animalelor de companie, petrecerea timpului în compania oamenilor, toate acestea sunt esențiale în creșterea nivelului de oxitocină.
Endorfinele au o structură chimică asemănătoare cu a substanțelor ce se extrag din opium și folosesc aceiași receptori pentru a se “agăța” de celule. Efectul de calmare a durerii este puternic, iar consecința este o stare de relaxare, de bucurie. Există stimuli preciși care declanșează secreția internă a acestor substanțe: expunerea la lumină, durerea, condimentele din mâncăruri (piper, chili), ciocolata, bomboanele, băuturile răcoritoare, stresul sau rasul, sexul și efortul fizic în general. Rezultatul este, de fiecare dată, atingerea unei stări euforice.
Efectul Mozart. Muzica are efecte asupra creierului. Ea modifică metabolismul, scade sau crește presiunea sângelui și influențează digestia pozitiv sau negativ, în funcție de tipul melodiei. Muzica generatoare de calm duce la creșterea nivelului endorfinelor: o jumătate de oră de Bach sau Mozart are un efect comparabil cu înghițirea unei pastile de Valium. Ambele emisfere cerebrale participă la “drogarea creierului”, agentul producător de plăcere fiind muzica, melodia, ritmul.
Dintre neuropeptide, encefalinele sunt substanţe cu efecte analgezice, asemănătoare cu morfina, iar somatostatina are rol în procesele de memorare.
Cum putem creşte nivelul acestor substanţe în creierul nostru, mai ales când apar simptome de deficit? În general, deficitele neuromediatorilor devin evidente, prin apariţia diverselor probleme neurologice şi de comportament, iar medicina alopată tratează aceste probleme prin medicamente de sinteză, care au, însă, destule reacţii secundare. Dacă nu am ajuns încă să avem probleme neuro-psihice serioase, ce necesită medicație, și dorim să prevenim instalarea precoce a unor asemenea tulburări, una din modalităţile lipsite de riscuri este consumul de suplimente naturale care sunt precursoare ale neuromediatorilor, mai ales ale dopaminei şi serotoninei, considerate ca având un rol ,,cheie” în apariţia şi manifestarea stărilor de fericire.
Sursele naturale de fenil-alanină sunt: drojdia de bere, soia, mazărea, fasolea, lintea, seminţele de floarea-soarelui şi de susan, germenii de grâu şi de secară, ovăzul, arahidele şi migdalele, unele lactate şi brânzeturi. Tirozina se găseşte, şi ea, în aceleaşi alimente: drojdie, brânză parmezan, soia, mazăre, alune. În lanţul chimic de sinteză a dopaminei, din tirozină se formează L-dopa (dihidroxifenilalanină), iar din aceasta, dopamină. L-dopa natural se găseşte în păstăile şi seminţele de bob (Vicia faba), o specie de fasole consumată mai ales în lumea arabă. Dacă vrem să consumăm acest aliment, trebuie să fim precauţi la început şi să ne testăm toleranţa, deoarece există unele persoane care nu au enzime care să îl digere, şi la care poate apare anemie hemolitică în urma includerii sale în alimentaţie.
În concluzie, stările noastre psihice sunt dependente de felul în care funcţionează creierul nostru şi le putem transforma în bine, prin realizarea acelor activităţi şi prin consumul acelor alimente ce refac rezervele de substanţe necesare creierului.